Povestea unei ierni de dragoste și ură
de Claudiu Groza | 20 iulie 2008
Un emoționant spectacol despre patimi, greșeli, suferințe, dragoste și ură au prezentat la Cluj, pe scena Teatrului Național, actorii companiei japoneze "Ryutopia", sâmbătă seara.
"Poveste de iarnă", una din piesele mai puțin cunoscute ale lui Shakespeare, și-a găsit o întruchipare scenică admirabilă în formula sublimată a teatrului tradițional no, în care expresivitatea actoricească trebuie să suplinească "artificiile" scenice.
"Ryutopia", un centru cultural finanțat de municipalitatea orașului Niigata, produce de câțiva ani spectacole în care textele shakespeariene sunt transpuse teatral cu tehnicile de joc ale teatrului no. Regizorul Yoshihiro Kurita, cel care a montat "Poveste de iarnă", a mai pus în scenă și "Macbeth" sau "Regele Lear", conturând astfel un program teatral urmărit cu asiduitate.
"Poveste de iarnă" redă drama unei familii regale din Sicilia, destrămate de gelozia regelui Leontes. Bănuind că soția sa, Hermiona, îl înșală cu un bun prieten, regele Polixenes la Boemiei, Leontes o va închide. Mai mult, el va dispune uciderea fiicei sale nou-născute, bănuind că e rodul relației adulterine. Moartea fiului său, Mamillius, traumatizat de suferința mamei sale, îl va face pe Leontes să-și regrete fapta, însă e prea târziu. Regina moare și ea, slujitorul credincios al familiei, Camillo, fuge din țară, iar regele va rămâne singur, ispășindu-și cumplita vinovăție.
A doua parte a piesei ne duce în Boemia, regatul lui Polixenes, al cărui fiu, Florizel, este îndrăgostit de o ciobăniță, Perdita. Polixenes și Camillo cercetează această relație și, după o vreme, află că fata este fiica lui Leontes, care n-a fost ucisă. Reveniți la curtea siciliană, vechii dușmani se vor reconcilia, iubirea dintre Florizel și Perdita va fi îngăduită, iar statuia reginei moarte va căpăta viață.
Superba poveste shakespeariană și-a găsit o reprezentare pe măsură în montarea japoneză, tocmai datorită particularităților acesteia.
Spectacolul are loc într-un spațiu aproape gol, circumscris doar de câteva lampioane sferice și de o pânză de fundal. O anume dinamică este dată de mișcările celor patru "kotodama", un soi de statui umane, care poartă în mâini alte lampioane, sugerând trecerea timpului. Muzica constă în câteva incantații rostite de "kotodama" și un fragment de pian, însă majoritatea scenelor se desfășoară fără suport muzical.
După regula teatrului no, singurul element de opulență vizuală este dat de costume, splendide kimonouri colorate, create de scenograful Shingo Tokihiro, a căror cromatică întărește starea în care se află personajele. Aceste costume se schimbă mereu, asigurând și o pregnanță vizuală a construcției scenice.
Evident, actorii au fost "instrumentele" cele mai remarcabile în economia de ansamblu a spectacolului, reușind să transmită perfect toate nuanțele acțiunii, de la accentele dure la cele sfâșietoare. Ayumi Tanida (Leontes) a fost la început un rege inflexibil, capricios și criminal, devenind apoi un om copleșit de propria-i vinovăție, iar în cele din urmă un "înțelept al suferinței". În rolul Hermionei, Haruyo Yamaga a întruchipat femeia-simbol al propagării și apărării vieții, chiar prin sacrificiu personal, dar și imaginea unei iubiri necondiționate, dincolo de ura ce i-o poartă cel iubit. Polixenes (Hirokazu Kochi) și Camillo (Kazuma Arai) își dovedesc prețuirea pentru Leontes chiar după ani, prin reconcilierea cu el, păstrând valorile prieteniei. Un rol aparte au în piesă cele două prietene ale Hermionei, Paulina (Chiaki Nagatomi) și Emilia (Ai Yokoyama), care, în ciuda situației-limită prin care trec, vor lua locul bărbaților pentru a-l ajuta și sfătui pe Leontes, asigurând însă și orizontul simbolic al feminității ce trebuie să completeze existența umană. Echipa de actori a strălucit pur și simplu într-o reprezentație deloc ostentativă, ușor rezervată, după tipicul teatrului japonez, dar copleșitoare prin sugestie.
"Poveste de iarnă", în versiunea lui Yoshihiro Kurita, este unul din cele mai frumoase și mai emoționante spectacole jucate de mulți ani încoace la Cluj. Un spectacol tulburător, în care interculturalitatea și valorile general-umane se combină cu o asemenea forță, încât fac țăndări "zidul" imaginar dintre scenă și sală, luându-ne pe toți în povestea lui Shakespeare, indiferent de unde venim.
Spectacol cu sală plină
Publicul clujean a reacționat cu un entuziasm notabil la spectacolul companiei "Ryutopia", aplaudând minute în șir și aplaudat la rându-i de actorii japonezi. La reprezentația de la Cluj a participat ambasadorul Japoniei în România, E. S. Kanji Tsushima, dar și personalități culturale clujene, actori și scriitori. În sala Naționalului s-au aflat, printre alții, academicienii Cornel Țăranu și Gheorghe Benga, scriitorii Ion Pop, Florina Ilis, Ovidiu Pecican, Andras Visky și Rodica Frențiu, actorii Melania Ursu, Cristina Pardanschi, Miriam Cuibus, Cornel Răileanu, Miklos Bacs și Hathazi Andras, precum și numeroși tineri actori ai teatrelor clujene.
"Poveste de iarnă" a fost prezentat până acum la Oradea și va mai fi jucat la Botoșani și Chișinău. Spectacolul de la Cluj a fost organizat de Compania de Teatru "ArtAct".
|
